Pe 6 aprilie eram în proceduri și pregătiri cu avionul nr. 2, de la Milano. Cel care a adus acasă pe Gabriela și pe Maya.

Atunci, pe 6 aprilie Sorin Mocanu, un om care își petrece criza COVID ajutând, ne-a întrebat dacă avionul poate sa mai ia la bord încă un tânăr bolnav de cancer, rămas în Zurich impreuna cu mama sa.

 

Am spus "da" fără sa ne gândim. Și am aflat ca nu... Ca nu putea lua decat 2 pacienți. Nu am apucat atunci să știm ce a simțit omul pe care îl lasam în urma. Singurul pentru care am spus "nu"...
Pe 27 aprilie, însă, am făcut zborul nr. 4! Credeam că va fi ultimul pe care îl vom face așa înainte ca zborurile de linie să revină. Știam ca mai sunt 2 pacienți de adus în tara. Vineri nu aveam nicio soluție. Și am scris către Roxana Ciuhulescu că noi mai cautam un avion.

 

A zis ca revine. În 10 minute aveam avion de la Toyo Aviation. Avionul care ateriza a doua zi la ora 16.00 pe Aeroportul Băneasa i-a adus din Elveția pe Cristi, un băiețel de 7 ani bolnav de cancer care a trecut printr-o procedură grea de terapie cu protoni și pe Cosmin, un tânăr care a trecut prin acelasi tratament agresiv.


Și, deodată, făcând un remember al acelui zbor nr. 2 am realizat azi că tânărul pe care l-am lăsat în urmă e în avionul nr.4.

E Cosmin.

... Nu lasam pe nimeni în urma.

95024745_1308004406076200_76637758501095
94918753_1308004376076203_19950207829624
95440746_1308004516076189_24782532528570
94592330_1308004332742874_50265101261319