Damian s-a născut pe 16 mai 2021 la Tecuci, județul Galați. A ieșit din maternitate cu un diagnostic greșit de hidronefroză renală. După trei săptămâni acasă a început să se îngălbenească. Și să se umfle. Au fost internați de urgență la Spitalul Sf. Ioan din Galați. „Semnează că nu îmi asum dacă moare, mi-a zis anestezistul înainte de RMN. Am refuzat și am cerut transferul la Iași, la Sfânta Maria”, spune mama Anamaria Munteanu, 26 de ani. Abia la Iași, după biopsia din 28 iunie, au primit un diagnostic corect: hepatită neonatală nespecifică cu citomegalovirus. Problemele erau la ficat, nu la rinichi.

Pe 12 iulie s-au externat de la Iași, dar au revenit la control, peste o săptămână, cu Damian într-o stare foarte proastă. Au fost din nou internați pe 2 august. „Când am dat de doamna Adelina, a fost ca o ușă deschisă spre rai. «Vă pot ajuta să ajungeți în Italia», mi-a spus ea. Am fost atât de bucuroasă!”, își amintește mama. Pe 5 octombrie au prins zborul Blondie spre Palermo. La clinica Izmett, prima săptămână a fost de investigații, analize, evaluare donator. „Mie nu mi-au ieșit bine analizele, așa că tatăl lui Damian a fost donatorul. Transplantul a fost pe 2 februarie 2022: 10 ore! Au fost groaznice orele alea”, spune mama. Au plecat din Italia pe 25 martie, înainte de termen, dar cu permisiunea medicilor. Nu mai aveau bani. „Damian a învins moartea de mai multe ori, dar acum ne chinuim cu o respirație șuierătoare. Laringomalacie. Și dacă nu primește tratament cu cortizon, se sufocă. Am avut șapte internări din iulie până în octombrie. În noiembrie era iar să-mi moară în brațe, am ajuns cu el la spital la 12 noaptea cu insuficiență respiratorie. M-am speriat atât de tare. Copilul ăsta e o minune, cum a rezistat, cum a vrut să trăiască.” Damian mai are acasă două surori mai mari – Daria, de 10 ani, și Alexandra, de 7 ani.