Un bebeluș abandonat într-un spital din Timișoara a fost pozat și pus pe FB. De cum a văzut-o, Adelina Toncean, fondatoarea Blondie, și-a dat seama că fetița era pe ducă. „Era albastră, cianotică, n-am văzut pe nimeni așa de rău.” Medicii credeau că nu se mai poate face nimic. Diagnosticul Cristinei – tetralogie falot și atrezie de arteră pulmonară – se poate corecta doar dacă operația se face pe la 5-6 luni. Și ea avea deja un an și jumătate. Dar Adelina a insistat și fetița a fost adusă cu ambulanță, mai întâi în Marie Curie în București, în grija doctorului Cătălin Cîrstoveanu. Au ajuns apoi cu un zbor de linie la Milano, unde pe 20 aprilie 2018 i s-a făcut Norwot-ul la clinica San Donato. „Au fost cele mai scumpe bilete, ne-am dus de Paște și ne-am întors de Rusalii”, spune Adelina. „Eu am luat-o pe 28 mai 2018”, spune mama adoptivă, Sara Smith, 35 de ani. Cristina avea 1 an și 9 luni, și a fost al patrulea din cei opt copii adoptați de Sarha (plus alți doi în plasament). „La început a fost greu, cu toate tratamentele și crizele ei… Că nu mergea în picioare la nici 2 ani, făcea crize când vedea frunze, de zici că vedea pe bau-bau. Vă dați seama, ea nu ieșise din spital timp de 1 an și jumătate…” Din decembrie 2019 a avut saturațiile foarte mici, trebuia făcut Glennn-ul, a doua operație. În martie 2020, Sara a condus 36 de ore până la Milano. Venise pandemia, carantina, nu mai erau zboruri… La finalul acelei luni, pe 27 martie, Blondie a făcut primul zbor. La operația din februarie 2021, când au făcut Fontan-ul, Cristina a zburat cu Blondie. „Cristina a fost cea mai dificilă dintre copiii mei”, spune Sara. „Dar uită-te la ea acum. E o zână roz, cu cordeluță asortată, și ea alege cu ce se îmbracă. La început pare timidă și rușinoasă, dar e dinamită! Nu-i tace gurița și nu stă locului o clipă. D-aia am și numit-o și Nasia, care însemnă Miracol.”